Adevărul e că, în decembrie 2009,am avut o presimţire... În Suceava dorurilor mele vântul de nord te spulberă,te adoarme şi te învie. Şi ceva sau cineva,ascuns înăuntrul meu,mi-a şoptit că s-ar putea să se lase peste sufletul meu umbră de frig...
Am cercetat,cu inima grea,zile de-a rândul,pe net,´´Monitorul´´de Suceava.Nimic...Ba nu!O singură ştire,pe care o redau integral:
Frigul a mai ucis două persoane, la Suceava
de Cristina RUSU(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Frigul din ultimele zile a mai făcut două victime la Suceava, unde doi bărbaţi fără adăpost au murit din cauza temperaturilor scăzute, numărul sucevenilor decedaţi prin îngheţ ajungând astfel la trei.
Ultimele două decese s-au înregistrat marți seară şi respectiv miercuri dimineaţă, iar în ambele cazuri victimele iernii au fost oameni ai străzii.
Boschetarul care a decedat marţi seară a fost adus cu o maşină a Serviciului Judeţean de Ambulanţă la Unitatea de Primire a Urgenţelor din cadrul Spitalului Suceava, în jurul orei 20.30, unde a fost diagnosticat cu şoc hipotermic. Medicii care s-au ocupat de caz nu au reuşit să afle identitatea bărbatului, dar au apreciat că acesta avea în jur de 50 de ani.
“Starea pacientului era critică, iar decesul s-a produs la câteva ore de la sosirea la spital”, a spus şeful de la UPU, dr. Liviu Cîrlan.”
În 17 decembrie 2009,nu m-am gândit nici măcar o singură clipă că “boschetarul care a decedat marţi”e Sică...Deşi aveam sufletul greu ca o piatră de moară...
Marius îşi presimţise moartea cu cinci ani înainte.Chiar îmi spusese, într-un octombrie alburiu din 2004,atunci când ne-am văzut pentru ultima oară în faţa blocului J de pe strada Alexandru cel Bun,la doi paşi de casa lui “sunt foarte obosit,abia aştept să mă duc acolo sus-şi a arătat în direcţia cimitirului de lângă Cetate-să mă odihnesc…”
Nu ştiu dacă,aşa cum spun unii,Sică a fost “oaia neagră”a cartierului nostru,un cartier,ce-i drept,cu băieţi frumoşi şi educaţi,majoritatea absolvenţi de Facultate.Eu înclin să cred că..nu. Sică a fost,mai degrabă,un neînţeles,un boem,un libertin,un rebel, şi,mai presus de orice,un mare visător...
Cei care mă cunosc ştiu că am avut întotdeauna,ca hobby,lectura.Mulţi mi-au văzut rafturile încărcate de volume ale bibliotecii.Puţini ştiu însă că,Sică,citise 75% din ea,până să împlinească 20 de ani.Câţi se pot lăuda că i-au citit, într-o viaţa,pe Hugo,Balzac,Maupassant,Proust,Huxley,Eugen Barbu,Marin Preda,Adrian Păunescu până la vârsta când abia mijeşte maturitatea?
Voi susţine mereu că Sică merita o alta soartă.O soartă pe măsura unui băiat înalt şi frumos,cu ochi limpezi,curajos până la...nebunie,talentat,polisportiv(juca foarte bine inclusiv şah,martori pot fi oricând Țanţuma şi Dinu Cazacu),cu un excelent simţ al umorului,prieten şi camarad de nădejde.Din nefericire,a iubit mult-îmi spunea că a ales sa se întoarcă acasă după mulţi ani de peregrinări prin Grecia,tocmai pentru că iubea nespus oamenii din cartierul Alexandru-dar a fost trădat în iubirea lui...De singura femeie pe care a iubit-o,de prietenii pe care credea că-i are,de familie...Sică voia să moară pentru că fusese împuşcat în suflet.
Şi a murit ca în “Fetiţa cu chibrituri” şi pentru că a refuzat să împartă casa părintească cu fratele mai mic (apropos,Cristi,ce inima ai avut tu să-l laşi pe Marius , două săptămani în întunecimea morgii, între două lumi, în prag de Crăciun?) căruia, tacit,i-a cedat-o,dar şi pentru că i-a plăcut libertatea mai mult decât nouă,celorlalţi, la un loc...Inclusiv cea de a-şi hotărî singur moartea,la 48 de ani neîmpliniţi...
PS:Deşi moldovean îndârjit,Sică s-a confundat întotdeauna din punct de vedere al suporterului de fotbal cu Universitatea Craiova.Suporterul avea să dispară cu puţin înainte de a dispărea şi “Campioana unei mari iubiri”…Bineînţeles că,dar voi reveni asupra acestor lucruri,Sică a fost titular de drept în echipa cartierului Alexandru cel Bun,campioana indiscutabilă a Sucevei în anii ’80.Iată şi echipa:Căpitan-Gabi Dascălu, Florin-Ței Dun, Sică,Nori-Didi. Îndrăznesc să afirm cu toată responsabilitatea că această echipă plus câteva rezerve(Adi Pârgaru,Mugurel Verciuc,Biga,Doruţu Orezeanu,Alin Stărica, Marcel Simion, Țanţuma,Oliviu Piticar,Gicu)nici n-ar fi avut ce să discute cu echipe precum Interconti,Revine sau Adistal. O…tempora!
Mormântul lui Sică(Foto:Viorel Corduneanu)
Nici trenurile nu strãbat
Acolo ca de sticlã par
Pãdurile de brad brumat.
Tot mai departe simţi şi taci
Adãugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decât pierzându-mã şi eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Şi alb respirã-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fãrã nimb.
Mi-e milã şi sã-mi amintesc
Dar nici sã uit nu mã îndur
Câtã pãrere-i în destin
Câtã greşealã-i împrejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzãpezind
Sufletul nostru încã bun
Mişcarea lui cãtre argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Şi fi-vor brazii îngrãdiţi
Acolo unde cred cã eşti
Printre barbari meteoriţi.
În fiecare an aştept
Sã ningã, sã te pot vedea
Dacã priveşti, dacã asculţi
Dacã mai înţelegi ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.