Un Comisar greu de răpus
Istoria fotbalului sucevean,
destul de bogată în evenimente(retrogradări dramatice, promovări spectaculoase,
desfiinţări...caraghioase), dar şi în sportivi valoroşi(Sidac, Arhire, Asimionoaiei,Teodosiu,
Miki Selimesi, Dănileţ, Nicola, Gherine Sr., Vioară Neacşu, regretaţii Mirăuţă, Boghiu şi
Pantelimon, Teo Stredie, Gafencu, Avădanei, Caşuba, Cristescu, Buliga, Ciobanu,
Alexa, Bosânceanu , Armeanca, fraţii Goian, Domşa, Şchiopu , Ilyes, Grozavu,
Guriţă , Semeghin, etc) şi antrenori de marcă (C. Rădulescu-Baba , Ioan
Sdrobiş, Robert Cosmoc , Marin Alexandru Ţăndărescu, Vasile Simionaş , etc)
n-ar fi insă de conceput , dacă nu i-am
aminti şi pe cei care au condus de-a
lungul anilor, din „umbră” sau mai de la vedere, destinele echipelor sucevene.
În primul rând, Constantin
Alexa , cel care a reuşit, în sezonul 1987-1988, prima promovare a unei echipe sucevene, CSM , pe
scena Diviziei A, un conducător experimentat şi discret , apropiat de jucători,
dar şi de public. Mai apoi, Mircea
Crainiciuc, care, cu toate păcatele lui, a reuşit să promoveze în Prima Divizie
o nouă echipă suceveană , chiar dacă, aşa cum voi susţine întotdeauna, aceasta
a fost un hibrid fălticeneano-sucevean. „Crapul” a făcut tot ce-a fost omeneşte
posibil pentru redresarea sportului-rege la Suceava, dar sătul de indiferenţa
şi de delăsarea aşa-zişilor „oameni de afaceri” suceveni, şi-a luat, într-o
bună zi, lumea în cap... Mai nou,
dezamăgit, dar şi rănit din dragoste de...fotbal, Mircea a părăsit, pare-se,
definitiv, lumea balonului rotund, dedicându-se, după cum am auzit, cu succes, tenisului de câmp...
În fine, al treilea
conducător care şi-a câştigat dreptul de a intra în istoria fotbalului sucevean
este, orice ar zice unii sau alţii, Luţu Moldovan, zis şi Comisarul. Moldovan a
intrat în fotbalul mare, că în ăla adevărat era demult, în 2004, fiind asul
scos...din mânecă, de primarul Lungu,
care, iată, e la al treilea mandat, dovadă că se pricepe la oameni, nu? (Şi
dacă tot am ajuns aici să spunem că, la începutul actualului sezon, Primarul a mai avut o iniţiativă ce s-ar fi putut dovedi benefică
pentru fotbalul sucevean, anume fuzionarea echipelor Sporting si Rapid CFR.
Mărturisesc că, în necunoştinţă de cauză,
am fost unul din cei care s-au opus acestei contopiri, fapt pe care acum îl
regret, public. Cu un Preşedinte executiv ca Moldovan şi cu un acţionar, cel
puţin majoritar, ca Ion Prichici, altfel s-ar fi scris în continuare, istoria
fotbalului sucevean! O să revin asupra subiectului, cu altă ocazie, dar ţin să
spun că viitorul fotbalului sucevean stă, cu adevărat, în mâinile gospodarului şi omului deosebit care este Ion Prichici!)
Spre deosebire de
predecesorii săi – nea Costică Alexa a avut în spate Partidul , pe regretatul
Prim secretar Traian Gârba şi pe socrul lui...Ioan Andone, iar Mircea
Crainiciuc a profitat de conjunctura favorabilă din anii `90, când a reuşit
să-i atragă spre fotbal pe oamenii de afaceri Aursulesei şi Huţu – Moldovan s-a
trezit managerul unei echipe care nu
putea conta decât pe bani publici! Şi a reuşit , în condiţii neînchipuit de grele, să urce cu
echipa, Cetatea, în Liga a II-a şi chiar să se claseze pe un de necrezut loc 5!
A retrogradat, s-a întors, a mizat „totul sau nimic” pe un antrenor care
promitea mult, Marian Pană, dar, în cele din urmă, lăsat de izbelişte şi
nesusţinut, a capotat... Şi cu toate astea, falimentarea Cetăţii nu i se poate
imputa! Nici pe departe! Le recomand celor mai curioşi să consulte un anumit
contabil care s-a ocupat, în acelaşi timp, de cazurile echipelor CS Botoşani şi
Cetatea Suceava. Botoşănenii, care stăteau muuuult mai prost, bat acum la
porţile primei Divizii...
Moldovan are însă, se pare,
parte de soarta celor deştepţi şi, prin urmare, invidiati... Adică e blamat şi atacat din toate
părţile, evident fără argumente, doar de dragul de a se face dovada că nimeni nu e de neînlocuit! (Chiar şi
primarul Lungu a încercat odată, când l-a schimbat, pentru scurt timp, cu
Ciprian Anton, şi rezultatele s-au văzut...). Ce i se reproşează, cu precădere,
Comisarului? În primul rând, faptul că încearcă să-şi impună băiatul în prima
echipă a Sucevei! Fals! Comisarul e criticul cel mai îndârjit al propriei
odrasle , căruia îi cere mereu să muncească mai mult , să vină primul şi să
plece ultimul de la antrenamente! Cei care se îndoiesc n-au decât să participe
la pregătirile echipei! Si apoi, fie vorba între noi, în actualul lot al
Rapidului e cel mult un mijlocaş mai bun
decât Moldovan Jr. ! Am mai auzit , că
vezi, chipurile, Comisarul n-ar prea avea relaţii la Înalta Poartă! Zău, e chiar de tot hazul!
Păi, numai cumătrul Cornel Şfaiţer (alt sucevean valoros exilat pe meleaguri
străine de „priceperea” concitadinilor săi) e membru al CEx al FRF, nu? Ca să
nu mai vorbim de lecţia aplicată chiar
lui Crainiciuc , acum doi ani, pe când celebrul Crap conducea destinele Ştiinţei Bacău , sau de victoria „la scor” , obţinută anul
trecut, în faţa celor de la CS Bacău, conduşi de Liviu Goian şi de Magiun Barbu! Sau
nici cei din urmă n-au relaţii pe la FRF?
Moldovan are, categoric, clasă şi charismă de
conducător autentic . Extrem de inteligent pentru un om de fotbal, departe de
prototipul „fanaticului” precum MM Stoica sau al „ţărănoiului” Chivorchian, dibaci
ca...Maigret, diplomat ca...Talleyrand, dar
şi om de ONOARE şi de cuvânt, cel puţin
cât Lordul, Comisarul mai are un plus: el chiar iubeşte fotbalul sucevean! Acum
câţiva ani , Mircea Crainiciuc şi-a amanetat casa pentru a face rost de
lichidităţi pentru Foresta. Moldovan
şi-a vândut un magazin pentru a salva Cetatea , şi spun unii că nu şi-a mai recuperat integral banii... Şi
nu numai că-l iubeşte, dar îl şi respectă! Glorii precum Piticul, Găluşcă sau
Iliuţă Gafencu o pot confirma oricând!
Sigur, tizul personajului lui
Sergiu Nicolaescu, nu e un om perfect. Uneori e prea impulsiv, se pripeşte când
e scos din pepeni de potlogari, şi atunci, duce repede mâna la pistol... Numai
că, spre deosebire de eroul octogenarului regizor, Luţu Moldovan e mai periculos când lasă arma
în teacă.
