Pistolar cu arma mintii

Un Comisar greu de răpus

          Istoria fotbalului sucevean, destul de bogată în evenimente(retrogradări dramatice, promovări spectaculoase, desfiinţări...caraghioase), dar şi în sportivi valoroşi(Sidac, Arhire, Asimionoaiei,Teodosiu, Miki Selimesi, Dănileţ, Nicola, Gherine Sr.,  Vioară Neacşu, regretaţii Mirăuţă, Boghiu şi Pantelimon, Teo Stredie, Gafencu, Avădanei, Caşuba, Cristescu, Buliga, Ciobanu, Alexa, Bosânceanu , Armeanca, fraţii Goian, Domşa, Şchiopu , Ilyes, Grozavu, Guriţă , Semeghin, etc) şi antrenori de marcă (C. Rădulescu-Baba , Ioan Sdrobiş, Robert Cosmoc , Marin Alexandru Ţăndărescu, Vasile Simionaş , etc) n-ar  fi insă de conceput , dacă nu i-am aminti şi pe cei care  au condus de-a lungul anilor, din „umbră” sau mai de la vedere,   destinele echipelor sucevene.

          În primul rând, Constantin Alexa , cel care a reuşit, în sezonul 1987-1988,  prima promovare a unei echipe sucevene, CSM , pe scena Diviziei A, un conducător experimentat şi discret , apropiat de jucători, dar şi de public.  Mai apoi, Mircea Crainiciuc, care, cu toate păcatele lui, a reuşit să promoveze în Prima Divizie o nouă echipă suceveană , chiar dacă, aşa cum voi susţine întotdeauna, aceasta a fost un hibrid fălticeneano-sucevean. „Crapul” a făcut tot ce-a fost omeneşte posibil pentru redresarea sportului-rege la Suceava, dar sătul de indiferenţa şi de delăsarea aşa-zişilor „oameni de afaceri” suceveni, şi-a luat, într-o bună zi,  lumea în cap... Mai nou, dezamăgit, dar şi rănit din dragoste de...fotbal, Mircea a părăsit, pare-se, definitiv, lumea balonului rotund, dedicându-se, după cum am auzit, cu succes, tenisului de câmp...

          În fine, al treilea conducător care şi-a câştigat dreptul de a intra în istoria fotbalului sucevean este, orice ar zice unii sau alţii, Luţu Moldovan, zis şi Comisarul. Moldovan a intrat în fotbalul mare, că în ăla adevărat era demult, în 2004, fiind asul scos...din mânecă,  de primarul Lungu, care, iată, e la al treilea mandat, dovadă că se pricepe la oameni, nu? (Şi dacă tot am ajuns aici să spunem că, la începutul actualului sezon,  Primarul a mai avut o  iniţiativă ce s-ar fi putut dovedi benefică pentru fotbalul sucevean, anume fuzionarea echipelor Sporting si Rapid CFR. Mărturisesc că,  în necunoştinţă de cauză, am fost unul din cei care s-au opus acestei contopiri, fapt pe care acum îl regret, public. Cu un Preşedinte executiv ca Moldovan şi cu un acţionar, cel puţin majoritar, ca Ion Prichici, altfel s-ar fi scris în continuare, istoria fotbalului sucevean! O să revin asupra subiectului, cu altă ocazie, dar ţin să spun că viitorul fotbalului sucevean stă, cu adevărat,  în mâinile gospodarului şi omului deosebit  care este Ion Prichici!)

          Spre deosebire de predecesorii săi – nea Costică Alexa a avut în spate Partidul , pe regretatul Prim secretar Traian Gârba şi pe socrul lui...Ioan Andone, iar Mircea Crainiciuc a profitat de conjunctura favorabilă din anii `90, când a reuşit să-i atragă spre fotbal pe oamenii de afaceri Aursulesei şi Huţu – Moldovan s-a trezit managerul unei echipe  care nu putea conta decât pe bani publici! Şi a reuşit  , în condiţii neînchipuit de grele, să urce cu echipa, Cetatea, în Liga a II-a şi chiar să se claseze pe un de necrezut loc 5! A retrogradat, s-a întors, a mizat „totul sau nimic” pe un antrenor care promitea mult, Marian Pană, dar, în cele din urmă, lăsat de izbelişte şi nesusţinut, a capotat... Şi cu toate astea, falimentarea Cetăţii nu i se poate imputa! Nici pe departe! Le recomand celor mai curioşi să consulte un anumit contabil care s-a ocupat, în acelaşi timp, de cazurile echipelor CS Botoşani şi Cetatea Suceava. Botoşănenii, care stăteau muuuult mai prost, bat acum la porţile primei Divizii...

          Moldovan are însă, se pare, parte de soarta celor deştepţi şi, prin urmare, invidiati... Adică e blamat şi atacat din toate părţile, evident fără argumente, doar de dragul de a se face dovada  că nimeni nu e de neînlocuit! (Chiar şi primarul Lungu a încercat odată, când l-a schimbat, pentru scurt timp, cu Ciprian Anton, şi rezultatele s-au văzut...). Ce i se reproşează, cu precădere, Comisarului? În primul rând, faptul că încearcă să-şi impună băiatul în prima echipă a Sucevei! Fals! Comisarul e criticul cel mai îndârjit al propriei odrasle , căruia îi cere mereu să muncească mai mult , să vină primul şi să plece ultimul de la antrenamente! Cei care se îndoiesc n-au decât să participe la pregătirile echipei! Si apoi, fie vorba între noi, în actualul lot al Rapidului  e cel mult un mijlocaş mai bun  decât Moldovan Jr. ! Am mai auzit , că vezi, chipurile,  Comisarul  n-ar prea avea relaţii  la Înalta Poartă! Zău, e chiar de tot hazul! Păi, numai cumătrul Cornel Şfaiţer (alt sucevean valoros exilat pe meleaguri străine de „priceperea” concitadinilor săi) e membru al CEx al FRF, nu? Ca să nu mai vorbim  de lecţia aplicată chiar lui Crainiciuc , acum doi ani, pe când celebrul Crap  conducea destinele Ştiinţei Bacău ,  sau de victoria „la scor” , obţinută anul trecut,  în faţa celor de la CS Bacău,  conduşi de Liviu Goian şi de Magiun Barbu! Sau nici cei din urmă n-au relaţii pe la FRF?

          Moldovan  are, categoric, clasă şi charismă de conducător autentic . Extrem de inteligent pentru un om de fotbal, departe de prototipul „fanaticului” precum MM Stoica sau al „ţărănoiului” Chivorchian, dibaci ca...Maigret,  diplomat ca...Talleyrand, dar şi om de ONOARE şi de cuvânt,  cel puţin cât Lordul, Comisarul mai are un plus: el chiar iubeşte fotbalul sucevean! Acum câţiva ani , Mircea Crainiciuc şi-a amanetat casa pentru a face rost de lichidităţi  pentru Foresta. Moldovan şi-a vândut un magazin pentru a salva Cetatea , şi spun unii  că nu şi-a mai recuperat integral banii... Şi nu numai că-l iubeşte, dar îl şi respectă! Glorii precum Piticul, Găluşcă sau Iliuţă Gafencu o pot confirma oricând!

          Sigur, tizul personajului lui Sergiu Nicolaescu, nu e un om perfect. Uneori e prea impulsiv, se pripeşte când e scos din pepeni de potlogari, şi atunci, duce repede mâna la pistol... Numai că, spre deosebire de eroul octogenarului regizor,  Luţu Moldovan e mai periculos când lasă arma în teacă.